The Mentalist – 5×11 “Days of Wine & Roses”

Bătaie! Săriți! La mine pariurile!

Episodul ăsta e al doilea din ceea ce eu am decis să numesc „Trilogia Volker”, în ideea că acest arc-plot cu Volker poate fi văzut ca un întreg format din trei părţi.

Cazul episodului n-a avut de-a face cu Volker, ci cu o crimă strâns legată de absenţa unui medalion care aparţinea familiei victimei. A fost un caz generic, nespectaculos, care a avut ca aspect interesant doar prezenţa actriţei Mary Lynn Rajskub, a.k.a. Chloe O’Brien din serialul 24.
Actriţa asta are un tipar din care aparent îi e foarte greu să iasă – dacă nu imposibil – pentru că în toate rolurile în care am văzut-o, m-am simţit ca şi cum aş vedea o Chloe O’Brien cu alt nume. Probabil de-asta nici n-a avut prea mult succes dincolo de serialul care a făcut-o, mai mult sau mai puţin, celebră.
Din fericire, nu personajul ei înfăptuise crima, deci putem măcar să ne consolăm cu faptul că actorul cu faţă cunoscută n-a fost făptaşul, cum se procedează uneori prin proceduralele de pe piaţă, ceea ce a generat impredictibilitate, deci nu ştiam la ce să ne aşteptăm.
Însă şi mai interesant a fost subplotul cu Lisbon, şi încercările ei nereuşite de a-l scoate în evidenţă pe Volker ca potenţial suspect. Tot rolul episodului a fost să denote această imposibilitate de a-l atinge pe el ca individ, mai ales în contextul în care Jane nu era implicat în treaba asta, şi doar Lisbon singură se lupta cu toate.
Una la mână, l-a făcut pe Volker să semene cu un Red John al lui Lisbon, să devină Red John-ul ei personal, pentru că în final ajunsese s-o obsedeze atât de tare încât te puteai aştepta ca el să ajungă un al doilea Red John al serialului, de data asta plecând de la premisa că individul e cunoscut, dar nu există dovezi incriminatoare. La momentul ăsta chiar credeam că Volker va avea viaţă lungă şi le va pune beţe-n roate mult timp celor din CBI.

Ce bun e ceaiul după un așa meci!

Plus că modul în care au evoluat evenimentele a dat de înţeles că Lisbon era pregătită să facă orice ca să-l prindă pe individ cu măţa-n sac. Practic, episodul de faţă a constituit un fel de drum iniţiatic al lui Lisbon, care-a transformat-o în echivalentul feminin al lui Patrick Jane, sau dacă nu, într-o formă de ucenic spiritual al acestuia.
Pentru că decizia ei de a-i cere ajutorul, şi mai apoi de a-l şi accepta şi folosi aşa cum i se sugerase, a scos în evidenţă disperarea ei şi dorinţa de a-l prinde pe Volker, un foarte mare pericol pentru societate, cu atât mai mult cu cât avea atâta putere şi era aproape intangibil (la momentul respectiv, părea intangibil de-a dreptul).
Despre cum a folosit Lisbon ajutorul şi sfaturile lui Jane, vedem în recenzia de la episodul 12.