Expellimucus, Morgana!
Acum, vorbind de Merlin, a avut un final. Evident, ca toate finalurile, din punctul de vedere al despărţirii nu mi-a plăcut. Dar faza e că mai sunt o mulţime de alte puncte de vedere al lui Arthur: „Băi, am murit! Băi, da’ io nu trebuia să mor! Să mor io dacă ştiu de ce-am murit!”. Moartea lui Arthur, istoric vorbind, nu trebuia să survină atât de devreme, la 25-30 de ani. Dar fiindcă serialul nu are acurateţe istorică, lucrurile evident pot sta şi altfel. De ce a murit Arthur?
The King Is Dead, Long Live The Boat!
Noi credem că e vorba de combustie internă. S-a încins prea tare în armură şi l-a pârlit. Rămâne însă povestea din Hobbitul: „De ce n-a chemat Gandalf vulturii de la început, ca să-i ducă direct la destinaţie?” Aşa şi cu Merlin, de ce n-o fi chemat el dragonul mai devreme ca să-i ducă la Avalon în timp util, să-l salveze pe Arthur?Că tot veni vorba de universul lui Tolkien, singurul moment cu adevărat epic din tot dublul-episod a fost apariţia lui Emrys pe câmpul de luptă, comparabilă, evident, cu „intruziunea” lui Gandalf de la Helm’s Deep, din The Two Towers, în lipsă fiind calul, pe care Emrys nu-l avea.
S-a demonstrat științific că diareea e cel mai rapid lucru din Univers! Când se întâmplă, n-ai timp nici să aprinzi lumina (deci e mai rapidă decât viteza luminii), nici să clipești, și nici să gândești (deci „ca vântul și ca gândul” e o expresie învechită). Arthur și-a dat seama de chestia asta…
Roata se întorsese şi chiar crezusem pentru un moment că lucrurile vor decurge în beneficiul părţii bune şi se vor termina convenabil. Dar nu, ăştia vor cu tot dinadinsul să strice tot cu propaganda lor. Pentru că într-un final, pe tron a rămas o femeie, făcând astfel o paralelă cu situaţia din ziua de azi, aluzie evidentă la Regina Angliei şi la faptul că poporul are, cumva, încredere în ea şi a avut încă din timpuri străvechi.
Băi Merline băi, iar ai făcut o varză?
În opinia mea, amestecul aspectului politic actual în ceea ce se vrea a fi o creaţie care se desfăşoară în alt context istoric ca acţiune e o chestie de rău augur. Îmi dă o senzaţie de dictatură/comunism/cultul personalităţii, chestii de genul „slavă tovarăşului Nicolae Ceauşescu”, „Partidul, Ceauşescu, România” sau, de ce nu, ca să fim la fel de actuali ca Regina Angliei (deşi ea e actuală în continuu cam de când cânta Gică Petrescu prin baruri) „el, Kim-Jong-Un, s-a născut din constipaţia Zeului Gâscă şi-un Imodium bine plasat, dovedindu-şi astfel supremaţia sa şi a poporului Nord-Coreean, şi întruchipându-se pe pământ în carne şi oase de om ca să ne ghideze pe noi, muritorii de rând care jucăm Starcraft 2 piratat, că nu suntem fraieri ca ăia din sud să dăm bani pe el.” Îmi cer scuze pe această cale dacă am jignit vreo stimabilă gâscă.
O să-l salvez, o să-l salvez, O SĂ-L SALVEEEEEEZZZ!!!
În ultima scenă din episod, am avut senzaţia că mă uit la „18 Wheels of Steel”, atunci când un camion Iveco (cred) trece în mare viteză pe lângă Emrys, care dădea târcoale Avalonului deghizat în poştaşul lui Picasso. Sau o fi fost al lui Da Vinci, dar oricum faţă de poştaş tot avea. Şi lucrurile astea se petreceau aproximativ în 1900-toamna. Că vezi-Doamne, Legenda Continuă! Se menţine, şi Arthur se va întoarce atunci când i se va scula lui (trupul din barcă)!
Rahat, a murit…
)