Merlin – 5×10 “The Kindness of Strangers”

The smile of a sex offender. )

Alator. De ce am senzația că individul ăsta a mai apărut în serial?

Vedeți voi, exact asta e problema cu bătutul câmpilor. Scenariștii de la Merlin au făcut-o atât de mult încât am uitat anumite personaje, pierdute pe drum. Sau credem că le-am mai văzut, când de fapt sunt personaje noi. Asta se poate întâmpla atunci când un personaj nou seamănă izbitor cu un personaj vechi, fiind practic duplicat dar cu identitatea schimbată. Sau, pur și simplu, actorii seamănă între ei. Și/sau costumația.
Nu știu exact care-i cazul valabil aici, aceia din voi care-și amintesc pot confirma varianta corectă. Ceea ce văd însă în episodul ăsta e că lucrurile se „strâng”, începe să se apropie sfârșitul. Dacă sunt 13 episoade, ca în restul sezoanelor, mai avem încă trei și gata, s-a terminat.
E un moment în care nu știu exact pe cine să urăsc mai tare, Morgana sau Mordred. Ea e enervantă că nu mai moare odată. El – că nu-și dă arama pe față.

Aici face Gaius spiritism! Mwahahahaha!!!

Un rol decisiv în episodul ăsta l-a avut Gaius, care a lucrat „pe la spatele” lui Merlin, luând o decizie fără voia lui și alertând Regele cu privire la femeia misterioasă cu care urma să se întâlnească Merlin.
Emrys al nostru a fost evident iritat, dar n-a avut ce să facă – faptul era deja comis.
Ceea ce a atras însă atenția în episodul ăsta e starea Dragonului, care aparent e pe moarte. Cred că e cea mai importantă chestie din episod și că va afecta cumva finalul serialului.
Despre acțiunea principală nu mai sunt multe de spus, doar că Morgana e din nou Wile E. Coiotul, încercând zadarnic să afle cine-i Emrys.