Oare mi-a intrat tricoul la apă sau mi-a îndeplinit Moşul dorinţa?
Rănile nevindecate ale trecutului şi două sporturi pe care n-am să încerc să le înţeleg vreodată constituie punctele centrale ale unui episod decent, în care se trag primele concluzii ale sezonului.
Nu ştiu cum stă treaba în cărţile lui Tess Gerritsen, dar singurul lucru pe care îl pot reproşa celor care construiesc serialul este faptul că personajele folosite în temele principale ale sezoanelor apar de nicăieri, fără nicio pregătire prealabilă. Jane şi Maura îşi văd de treabă episod după episod, fără să scoată vreo vorbă despre problemele lor de viaţă, ca şi cum acestea n-ar exista deloc, astfel că se pierde destul de mult din continuitatea poveştilor! Probabil că în finalul de sezon va reaparea şi familia biologică a Maurei, la fel cum a apărut Casey Jones în “Over/Under”: pe nepusă masă. La propriu, dacă e să ne luăm după haosul ce domnea în casa lui Jane 
Comportamentul lui Casey m-a revoltat puţin, căci omul e mai nehorărât ca vremea de la munte! O vrea dar n-o vrea pe Jane şi tot el face pe supăratul când află că ea s-a văzut cu altcineva în absenţa sa! Mândria lui e mai importantă decât sentimentele lui Jane, astfel că relaţia celor doi rămâne deocamdată în aer. Nu cred că o să-l mai revedem sezonul ăsta, iar continuarea poveştii între cei doi va fi decisă probabil la anul, fiind condiţionată desigur şi de continuarea sau anularea lui “Transporter”
Mi-a plăcut mult paralela între situaţia celor doi şi şosetele desperecheate: “they don’t have partners and they’re making me sad”, cum zice Jane. Însă în ciuda explicaţiilor logice oferite de Maura, eu sunt în continuare convins că şosetele au o viaţă proprie, iar maşinile de spălat sunt dotate cu nişte portaluri prin care acestea evadează într-un loc în care trăiesc fericite alături de chei, brichete şi pixuri
.
Hopa! Maura gang in style
.
Football. Foot = picior, ball = minge. Am o problemă cu sportul ăsta. Cum adică, să alergi cu mingea în mână şi să zici că joci fotbal? Probabil că varianta originală li s-a părut prea grea americanilor, aşa că au zis s-o adapteze puţin! Se pare însă că indiferent de tipul de sport, se găsesc peste tot indivizi care să facă bani grei din pariuri pe meciuri trucate, cum a fost şi cazul episodului de faţă. Oricum, chiar dacă n-ar fi căzut victimă a acelei mini-mafii a pariurilor, Enzo ăla a făcut greşeala să-şi angajeze toate fostele iubite, o mişcare care ar fi fost în sine suficientă pentru a-i încheia prematur conturile cu viaţa
Cât despre softball-ul ăla în care şoarecii de laborator le-au rupt fâşul detectivilor, mi-ar fi plăcut să văd o scenă cu meciul propriu-zis, aşa că am dedus după bâte că ar fi un fel de oină, iar mai multe nu cred că vreau să aflu.
Mi-a mai plăcut în episod faptul că, în era tehnologiei de vârf, poliţia încă usucă telefoanele mobile cu orez, la fel ca muritorii de rând, dar şi că Frost ştia de mult că maică-sa joacă pentru echipa adversă şi în pat, nu numai la softball! Îniţial am fost surprins, dar mi-am dat apoi seama că Frost este totuşi detectiv de meserie!
.
Merry Christmas everybody!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu