Saptamana aceasta in Arrow: A aparut Slade Wilson, campionul din Capua.
S-au intamplat multe atat pe insula cat si in Starling City saptamana aceasta dar pentru mine singurul lucru care a contat cu adevarat in acest episod a fost sa facem cunostinta cu Slade Wilson, in interpretarea lui Manu Bennett (pe care il stim din Spartacus, si daca nu il stim, atunci pacat de noi… adica voi…).
Si eu zic ca Manu s-a descurcat bine, a adus intensitatea necesara pentru rol. In primul rand l-a provocat pe Oliver intr-un fel mult mai direct si mai periculos decat Yao Fei care a fost un stereotip prea puternic pentru a putea vreaodata sa-l iau in serios drept mentor. Mr. Myagi pe o insula, ce sa spun. Slade Wilson macar a oferit ceva detalii privind insula care parca ne complica si mai mult viata de spectatori.
Si, bineinteles, Slade pare mai mult decat capabil sa zdrobeasca niste capete, desi nu l-am vazut ca lumea inca la munca, dar sper ca pe viitor o sa vedem un team-up bun. Mi-ar placea sa vad si o paralela intre felul in care Oliver il anrteneaza pe Diggle si felul in care Slade l-a antrenat pe el.
Deci 50% din succesul episodului a fost asigurat pentru mine. Ce s-a intamplat in rest? Pai inima lui Oliver a fost zdrobita de catre Diggle care nu s-a lasat pana cand nu a aflat tot ce se putea despre mama Moira (si de acum numai asa ii zic). Mi-a placut ca Diggle nu s-a lasat cu una cu doua si si-a dat seama ca Oliver este dobitoc total cand vine vorba de familia sa who can do no wrong (desi dupa taica-su poate ar trebui sa fie mai deschis fata de aceasta posibilitate).
Oliver trece prin atatea pentru familia lui si sufera pentru ca trebuie sa pastreze secrete, dar sa afle ca maica-sa la randul sau pastreaza secrete… it’s a big ol’ secret sandwich.
Tipul asta Vanch a facut si el o oprire in oras pentru a servi rolul de personaj negativ generic, pentru ca a facut exact ce fac toate personajele negative generice: a atacat-o pe iubitica supereroului. DOAMNE AJUTA daca asta nu este efectiv cel mai vechi truc din cartea supereroilor. Practic, numai pentru motivul asta exista specia de “gagica de supererou” in benzile desenate.
Nu pentru ca nevoia de dragoste, intimitate si sex este o nevoie naturala. Nu. Pentru ca cineva, inevitabil, la un moment dat trebuie ori sa ajunga in frigider, ori sa fie in pericol de a fi bagata in frigider. Macar Laurel nu a parut la fel de slaba de inger ca in alte dati cand a fost atacata la ea acasa si de data aceasta a opus rezistenta. De asemenea, am avut ocazia sa vedem o cearta destul de bine pusa la punct intre ea si taica-su pe marginea relatiei cu “The Hood Guy”.
Quentin Lance chiar nu este un tip rau dar este foarte incapatanat. Imi place ca a folosit-o pe Laurel pentru ca arata cat de motivat este. Pe deasupra, a sbuliniat cu atat mai bine cat de mult si-a calcat pe suflet cand a apelat in cele din urma la Green Arrow care este multe lucruri, dar nu si coruptibil. Ceea ce Quentin nu poate sa spuna despre colegii sai.
Arrow a jonglat cu atatea mingi incat cred ca a ramas fara energie pana la sfarsit. Finalul mi s-a parut extrem de grabit si dezmagitor pentru cat au incercat sa-l faca pe Vanch sa para cel mai tare din parcare. De exemplu, Vanch si-a dat el seama prin cine stie ce metode magice ca The Hood Guy poarta doar 24 de sageti in tolba lui. In primul rand… cine porneste intr-o crusada contra raului cu doar 24 de sageti in tolba? In al doilea rand, daca stii ca are doar 24 de sageti, de ce angajezi doar 25 de huligani? De ce nu 50?
Vanch, a fost inca un villain dezamagitor… iar Arrow isi cam construieste o galerie de villaini dezamagitori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu